Copiii manifestă comportamente care indică faptul că ceva nu este așa cum ar trebui să fie. Și totuși părinții ezită să ceară ajutor de specialitate. Însă, așa cum luăm măsuri imediate în ceea ce privește sănătatea fizică a copilului, tot așa ar trebui să luăm măsuri în ceea ce privește sănătatea mintală a acestuia. Când așteptăm prea mult înainte de a căuta ajutor psihologic, situația poate să devină de nesuportat, fie pentru copil, fie pentru părinți. Pot să apară stări de anxietate, îngrijorare, disconfort, furie, tristețe sau alte sentimente copleșitoare ce pot să însoțească copilul întreaga viață sau să afecteze devenirea sa.
Drumul până la psiholog cu copilul este lung și anevoios … de-a lungul lui apar multe întrebări. De obicei , când părinții nu găsesc răspunsuri sau le găsesc pe cele eronate, drumul se oprește înainte ca familia să beneficieze de ajutorul psihologului: “dacă îmi duc copilul la psihologul înseamnă că nu sunt un părinte bun?, ”de ce altcineva îmi poate ajuta copilul și eu nu pot?, ”terapia va fi lungă și costisitoare?”, ”ce vor spune ceilalți când vor afla că îmi duc copilul la psiholog?”, ” când e momentul potrivit să duc copilul la psiholog?”, ”de ce copilul meu nu împărtășește cu mine ce se întâmplă cu el?”, ”psihologul mă va ajuta și pe mine?”, ”cum lucrează psihologul cu copilul?”, ”cât durează o întâlnire?” , “cum aleg psihologul?”etc. Aceste întrebări sunt firești și nu trebuie să fie o barieră în solicitarea ajutorului psihologic, căci beneficiile în urma acestuia sunt enorme atât pentru copil, cât și pentru părinți.
Momentul potrivit pentru a merge cu copilul la psiholog este dificil de stabilit. Cert este faptul că prevenția și intervenția timpurie conduc la progrese imediate. Astfel, ajutorul psihologic pentru copil nu presupune începutul unei perioade foarte îndelungate de timp, caci progrese suficiente pentru încheiereea terapiei apar în 2- 6 luni de zile. Copilul are nevoie apoi sa integreze și sa asimileze schimbările apărute ca rezultat al terapiei.
Părintele este cel care își cunoaște cel mai bine copilul. Nimeni altcineva. Cu toate acestea, părintelui îi este greu uneori să identifice nevoile reale ale copilului, să se conecteze cu copilul, să își dea seama cum să îl ajute, iar copilul nu spune întotdeauna părintelui ceea ce se află în universul său interior. Psihologul are rolul de a-l sprijini pe copil în procesul său de echilibrare, de explorare, de stabilire a stării sale de bine. De asemenea, are rolul de a ajuta părinții să învețe să devină terapeuți pentru propriul copil. Întâlnirile cu psihologul au o durată de aproximativ 50 de minute, iar metoda principală de lucru cu copiii este joaca. O joacă care presupune implicare emoțională, metode și tehnici fundamentate științific menite să construiască o intervenție reușită.
Părintele care își pune întrebări și caută răspunsuri, care are curaj și dorința de a fi mai bun contribuie în mod semnificativ la calitatea vieții copilului său.