Am una dintre cele mai onorabile profesii din lume. Aceea de a fi psiholog pentru copii. Și pentru părinți. De multe ori, copiii mă întreabă ce înseamnă psiholog și recunosc că am petrecut multă vreme încercând să răspund la întrebarea lor. Și răspunsul a venit tot de la ei, căci ei mi-au spus că îi ajut să se simtă mai bine, iar eu le-am mai spus că îmi doresc să îi ajut să își croiască drumul către o viață și o dezvoltare sănătoasă. Am adunat câțiva ani frumoși, aproape de zece la număr, lucrând ca psiholog în grădiniță, locul perfect ce adăpostește copii și părinți. În acești aproape zece ani, am intrat în contact cu foarte multe familii și foarte mulți copii, dar și mulți profesioniști care mi-au amprentat evoluția. Însă cei mai buni profesori mi-au fost copiii, cărora am cuvinte prea puține prin care să le mulțumesc că m-au ajutat să mă apropii de răspunsul la întrebarea lor. A fi psiholog în grădiniță este ceva cu totul minunat. E o lume aparte, o lume a lor, a copiilor, în care înțelegi în cel mai profund mod ceea ce spunea Dostoievski: sufletul se vindecă atunci când ești în preajma copiilor. Ce am învățat ca psiholog în grădiniță?
Am învățat…
- Că pur și simplu nu există o profesie mai frumoasă ca aceasta, fiindcă trebuie să fiu în fiecare zi pregătită să mă simt iubită și specială pentru foarte mullți copii și familiile lor.
- Că trebuie să am mereu zâmbetul pe buze. Și nu orice fel de zâmbet, ci unul larg și cald care să facă fiecare copil să se simtă important, iubit și prețuit.
- Să fiu pregătită să râd la glume pe care nu le înțeleg. Dar asta mi se întâmplă des, astfel că m-am obișnuit repede.
- Să îmi dezvolt capacitatea de a face multe lucruri în același timp.
- Să mă simt confortabil cu faptul că fac un lucru în 15 minute, chiar dacă cele mai multe persoane fac acel lucru în 5 minute.
- Să gândesc și să îmi păstrez concentrarea atunci când peste 10 copii se joacă aproape de mine.
- Să iau mai multe decizii decât ia un medic chirurg, într-un minut.
- Să îmi extind cunoștințele despre personajele Disney.
- Să îmi depășesc limitele.
- Să cânt și să spun multe cântece și poezii pentru copii.
- Să am brațele mereu deschise, să pot da îmbrățișări oricui dorește sau are nevoie.
- Să fiu AICI și ACUM pentru copii.
- Că există multe modalități prin care să îi ajut pe copii, să îi alin în perioadele lor dificile, dar că nici una dintre aceste modalități nu are efectul dorit fără o relație bazată pe dragoste și respect pentru copil.
- Să aștept și să am încredere.
- Să am răbdare.
- Să îmi dezvolt abilitatea de a număra rapid mici căpșoare în mișcare.
- Să mă simt confortabil cu a merge în alte spații publice în drumul spre casă cu diverse substanțe de natură necunoscută pe hainele mele.
- Să mă obișnuiesc cu medii care se aseamănă puțin cu tornadele.
- Să ascult de mai multe ori același lucru.
- Să mă bucur de lucrurile mici.
- Să râd cu tot sufletul la ceea ce spun copiii.
- Să spun mai mult DA, decât NU.
- Să fiu foarte pricepută în a mânca înghețată, ciocolată sau pizza din plastilină.
- Să fac față la crize de furie cu durată de 1 oră sau mai mult și apoi să o iau de la capăt cu nevoile altui copil.
- Să îmi dezvolt abilitatea de a ține minte peste 100 de nume ale copiilor, părinților, bunicilor sau alte rude, animale de casă sau jucării investite afectiv de către copii.
- Să mă simt confortabil în a sta pe scăunele cu dimensiuni pentru copii.
- Să mă simt confortabil cu cele mai neașteptate întrebări despre mine, despre sotul meu, despre sora mea, părintii mei, despre ce am mâncat, cu cine dorm, unde plec, ce fac acolo, etc.
- Să fiu autentică.
- Să mă simt confortabil cu a fi întreruptă de foarte multe ori atunci când încerc să spun ceva.
- Să mă distrez.
- Să descopăr multe universuri interioare.
- Să privesc greșelile ca pe experiențe de învățare.
- Să îi iubesc. Și această iubire să semene destul de mult cu iubirea pentru proprii copii.
- Să le pregătesc bagaj pentru viață.
- Să fiu o mamă mai bună pentru copiii mei.
Pentru toate acestea și pentru multe altele, VĂ MULȚUMESC!