Primii ani de viață sunt extrem de importanți, căci aceștia sunt anii marilor achiziții. Pentru foarte mult timp, dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copilului a stat într-un con de umbră. Însă, dezvoltarea acestor abilități trebuie să fie un imperativ în primii ani de viață ai copilului alături de dezvoltarea fizică și intelectuală.

Competența emoțională reprezintă abilitatea copiilor de a se adapta atât la propriile emoții, cât și la emoțiile celorlalți, pe când competența socială se referă la abilitatea copiilor de a forma relații sociale funcționale cu ceilalți copii și cu adulții din viața lor. Antrenarea acestora reprezintă o revoluție în psihologia copilului.

Cercetările au demonstrat că nu este suficient să dezvoltăm doar capacitățile intelectuale ale copiilor și că această capacitate a copiilor de a-și conștientiza trăirile emoționale, de a le gestiona în mod adecvat, de a-și face prieteni este cel puțin la fel de importantă ca și abilitățile intelectuale. Un nivel ridicat de abilități intelectuale poate contribui semnificativ la rezultate bune în diferite domenii, cum ar fi cel școlar, dar nu este suficient pentru o bună adaptare și nici nu asigură succesul în viață. Persoanele care au abilități emoționale bine dezvoltate au mai multe șanse să fie mulțumite în viață, să fie eficiente în mai multe domenii (profesional, personal), să reușească să comunice eficient cu ceilalți și să mențină relații adecvate.

Competențele emoționale și sociale influențează dezvoltarea cognitivă a copiilor, pregătirea și adaptarea la mediul școlar și cerințele școlare. Competențele emoționale slab dezvoltate pot determina atitudini negative față de școală și lipsa încrederii în abilitatea de a rezolva sarcinile școlare. Copiii care au abilități sociale slab dezvoltate prezintă diverse probleme, cum ar fi depresia și anxietatea, dificultăți în urmărirea instrucțiunilor educatoarei, nu se pot concentra în cadrul activităților și în consecință nu își îndeplinesc sarcinile în mod corespunzător, comportament opozant, refuzul de a respecta regulile, sfidare la adresa celorlalți, incapacitate de a ține cont de dorințele celorlalți, reacții agresive, adaptare precară la cerințele școlare ce pot duce ulterior la absenteism și abandon școlar, dependență de alcool sau droguri.

Competențele emoționale și cele sociale se influențează reciproc, motiv pentru care cele două tipuri de competențe contribuie în egală măsură la dezvoltarea optimă a copiilor.