Ne-au mai rămas doar două luni din etapa dulce și fragilă a bebelușeniei, căci S. împlinește curând un an și din bebelușă devine copil mic/antepreșcolar (1-3ani). O privesc în fiecare zi cu atâta adorație pentru fiecare surâs sau zâmbet, pentru fiecare “ma-ma” și “ta-ta”, pentru fiecare nouă descoperire pe care o face, fiecare pas “în patru lăbuțe” sau fiecare ridicare în două piciorușe.

Râsul ei este cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodată. Toată această etapă transformatoare m-a făcut să fiu și mai sensibilă la această vârstă, numită și vârsta afectivității pure, pe care ca am redescoperit-o prin noul rol de mamă. Așadar, ținutul în brațe nu este un răsfăț, ci o necesitate. Bebelușul are nevoie de afecțiune așa cum are nevoie de hrană și aer. Afectivitatea are o importanță deosebită asupra primului an, ca de altfel pe tot traseul copilăriei mici. Este de dorit ca în relația mamă-copil să se dezvolte un atașament securizant (acesta se formează în primii trei ani de viață), deoarece generează la copil sănătate emoțională, dezvoltare cognitivă, cooperare, sociabilitate, independență, încredere, pe când în absența atașamentului securizant pot să apară probleme comportamentale, agresivitate, anxietate, dependență, boli psihice severe. Este de dorit o mamă sensibilă la nevoile bebelușului ei, aceasta fiind alternativa cea mai fericită. Miracolul dezvoltării copilului în primul an de viață stă în afecțiunea parentală. Bebelușii au nevoie să fie cât mai mult în proximitatea mamei și în proximitatea tatălui. Iubire prea multă nu există, doar iubire prea puțină. În acest sens, iubiți bebelușii fără teamă. Țineți bebelușii în brațe. Mult. Foarte mult. Copilul care se liniștește ușor în brațele mamei are atașament securizant, contribuind la acest lucru mirosul familiar al corpului matern și bătăile inimii mamei sale pe care doar copilul le-a auzit cum sună din interior. S-a constatat faptul că în triburile unde mamele își poartă copiii în brațe în permanență, copiii plâng mai puțin față de copiii din alte spații culturale.Relația tată-copil este la fel de importantă ca și relația mamă-copil. Implicarea tatălui este esențială pentru o evoluție corespunzătoare a copilului.

Alimentul ideal și cel mai complex pentru bebeluși este laptele matern. Trebuie realizate toate eforturile pentru ca hrănirea la sân să fie posibilă. Din păcate, informațiile și sfaturile despre alăptare sunt de cele mai multe ori greșite, chiar și în maternitate. De aceea, este important să se apeleze la consultanți în alăptare. Ei există și este marele avantaj că putem să beneficiem de astfel de servicii.

Așteptările cu privire la somnul copilului în primul an de viață trebuie să fie realiste. Bebelușii se trezesc des în timpul nopții, mai ales bebelușii alăptați și lucrul acesta este normal și nu îi face mai puțin “cuminți”. Bebeluși “răi” nu există. Pătuțurile pentru bebeluși nu sunt pentru bebeluși, ci pentru părinți. Ei nu sunt creați să doarmă singuri în pătuțurile lor sau camerele lor. Așa cum ursoaica nu își duce puii într-o peșteră separată. Bebelușii au nevoie să fie aproape de părinții lor. Nu vă grăbiți să achiziționați nici cărucioare, ci investiți mai degrabă într-un sistem de purtare. Bebelușii comunică prin plâns, nu manipulează. Părinții trebuie să fie responsivi prompt și permanent la nevoile copilului, pe care le exprimă prin plâns. Nevoile bebelușului primează. Chiar dacă sunt foarte mici, fragili, dependenți de noi și nu se pot apăra, bebelușii trebuie să fie respectați.

Mama trebuie să fie bine. Tatăl are rolul principal în sprijinirea mamei în îngrijirea bebelușului și în preluarea activităților casnice. Dacă mama e bine, toată familia e bine. Mama trebuie să aibă grijă de ea însăși și să găsească soluții și strategii pentru a fi fericită. În fiecare zi. Orice s-ar întâmpla. Înainte de a stabilii relații cu cei din exteriorul familiei, bebelușii trebuie să stabilească relații securizante cu mama și tata. Așadar, nu vă grăbiți “să plasați” copilul în brațele celorlalți, căci el trăiește cu mult stres acest lucru.

Diversificarea înseamnă experimentare și familiarizare cu gusturi și texturi noi. Mâncați împreună cu bebelușul, iubiți mâncarea, fiți relaxați și pozitivi, împărțiți mâncarea și lăsați bebelușul să atingă mâncarea, să se hrănească singur. Beneficiile sunt prea mari ca să poată fi ignorate din punct de vedere motric, cognitiv și al autonomiei personale. Lăsați bebelușii să exploreze și oferiți experiențe diverse, respectând ritmul lor. Salturile motrice extraordinare trebuie să le câștige singuri, fără să fie forțați, căci prea devreme nu înseamnă mai bine. Când bebelușii sunt lăsați să se dezvolte în ritmul lor, achizițiile sunt bine însușite și mai mult decât atât, dezvoltă precauția, care este atât de importantă. Acordați o atenție deosebită asupra aspectelor ce țin de dezvoltarea bebelușului. Nu comparați copiii, căci fiecare are ritmul lui propriu de dezvoltare. Informați-vă cu privire la dezvoltarea normală a bebelușului din surse sigure și interveniți la primele semne de îngrijorare. Evitați ecranele (TV, laptop, telefon, tabletă), căci creierul lor este în formare și sunt nocive pentru bebeluși. Favorizați în schimb dezvoltarea prin cântecele, jocuri, experiențe în aer liber. Bebelușii se pot juca și singuri și este indicat să favorizați acest timp și să nu îi întrerupeți. În felul acesta descoperă și învață, își dezvoltă încrederea și autonomia.

Primul an de viață nu este ușor, însă de fiecare dată când simțiți că vă este greu, gândiți-vă că bebelușului îi este și mai greu. Prima lumânare aprinsă pe tortul aniversar, la împlinirea vârstei de un an, are o semnificație aparte, căci este simbolul celor dintâi victorii ale copilului, pe care le-a dobândit, prin dragostea și devotamentul inegalabil al părinților.