Părinții cu care am lucrat sau pe care i-am cunoscut nu mi-au spus vreodată că își doresc să NU fie BUNI, GROZAVI, DEOSEBIȚI, MINUNAȚI, REMARCABILI pentru copilul lor. Cu siguranță, cu toții își doresc să fie măcar unul dintre cele enumerate mai sus din momentul în care își privesc pentru prima dată copiii și “se îndrăgostesc” de ei în cel mai profund mod, imediat și iremediabil.

În cei aproape 10 ani ca psiholog pentru copii și familii, am putut observa că tot mai mulți părinți reușesc să fie părinți remarcabili. Atenția acordată dezvoltării copiilor în ultimii ani în România cred ca a condus la acest lucru. Părinții sunt mai informați, mai conștienți de acțiunile lor, de propriile modele parentale, caută sprijin și ajutor de specialitate (medic, psiholog, psihoterapeut, consultant alăptare etc.), citesc articole și cărți de parenting, descoperă teorii și modalități mai eficiente și mai sănătoase pentru creșterea copiilor lor. Succesul lor este succesul copiilor lor și al societății, căci acești părinți creionează o lume mai bună.

Părintele remarcabil:

• Își iubește necondiționat copilul

Părintele se bucură și sărbătorește copilul pe care îl are în fiecare zi. Își acceptă copilul exact așa cum este el. Îl iubește și îi spune asta des, chiar foarte des. Îl iubește și arată asta, prin mii de moduri posibile. Îl iubește și îl asigură de iubirea sa, indiferent de ceea ce spune copilul, indiferent de ceea ce face copilul.  Îi spune copilului cât de iubit și prețuit este și că iubirea sa pentru el este pentru totdeauna, infinită.

• Are grijă ca “rădăcinile” să fie puternice, pentru ca „aripile” copilului să se desprindă singure

“Rădăcinile” sunt puternice atunci când copilul dezvoltă în relația cu ambii părinți un atașament securizant (atașamentul securizant se formează și se consolidează în primii 3 ani de viață a copilului în relația cu mama, în principal, dar și în relația cu tata). Astfel, dependența copilului de părinți este firească și binevenită, menită să asigure „desprinderea aripilor”, independența și autonomia copilului.

• Creează un mediu pozitiv și securizant pentru copil

Mama și tata sunt “cuibul”. Când cuibul este stabil, copilul se simte în siguranță. Când „cuibul” se cutremură de la tensiuni, copilul nu se mai simte în siguranță. Când mediul este predictibil, pozitiv, liniștit, cald, fără tensiuni și stimulativ, copilul se simte în siguranță, atingând astfel potențialul său maxim de dezvoltare.

• Folosește cuvinte pozitive și un limbaj adecvat și nu permite altor adulți un limbaj neadecvat

Gândurile pozitive au puterea de a crea comportamente pozitive. Când părintele gândește pozitiv despre copilul său și îi transmite acest lucru printr-un limbaj poztiv și adecvat, copilul învață să aibă încredere în forțele proprii, devine conștient de puterea sa interioară, adoptă comportamente pozitive și se raportează la sine și la ceilalți prin limbaj , de asemenea, pozitiv și adecvat.  Cu certitudine, copiii învață totul de la noi. Un limbaj neadecvat se traduce pentru copil în nemulțumire de sine, frustrare, tristețe,  comportamente nepotrivite, lipsa încrederii de sine.

• Este conștient de faptul că un copil se va comporta ca un copil

Creierul are o dezvoltare graduală, astfel că partea creierului responsabilă pentru deciziile bune, controlul impulsurilor, rezolvarea de probleme complexe, stabilirea de obiective, organizarea și planificarea activităților, și alte abilități cognitive este dezvoltată complet în jurul vârstei de 20 ani. Până la această vârstă, copilul are nevoie de sprijinul și de îndrumarea părintelui . Comportamentele nepotrivite sau greșelile copilului sunt trăite ca momente de conectare cu copilul și experiențe de învățare pentru acesta.

• Este conștient de stadiile și nevoile de dezvoltare ale copilului

Părintele care este conștient de stadiile și nevoile de dezvoltare ale copilului își setează așteptări realiste și devine mai suportiv cu propriul copil. Cunoaște faptul că fiecare copil se dezvoltă după ritmul său propriu și nu își compară copilul în achiziții cu ceilalți copii. Asigură un mediu stimulativ pentru ca nevoile copilului de dezvoltare să fie împlinite.   Cunoaște faptul că fiecare copil traversează etape normale și sănătoase în dezvoltarea sa (de exemplu: instalarea anxietății de separare), explicându-și astfel modificările comportamentele ale copilului.

• Setează limite cu blândețe, fermitate și respect

Copiii au nevoie de părinți lideri, care să îi sprijine, să îi ghideze în direcția bună și să seteze limite. Fără limite, copiii simt nesiguranță și foarte multă anxietate.  Părintele remarcabil este conștient de faptul că limitele sunt necesare și că acestea trebuie setate cu multă blândețe, fermitate și respect pentru copil.  Se gândește la cum îi place ca ceilalți să se comporte cu el și astfel se raportează și la propriul copil, chiar și în cele mai dificile momente.

• Evită limite care interferează cu procesul de învățare și dezvoltare al copilului

Părintele remarcabil sprijină copilul în învățare și în atingerea potențialui maxim în dezvoltare. Își gestionează propriile anxietăți și își însușește metode educaționale sănătoase pentru ca setarea de limite să fie necesară și eficientă, fără să afecteze procesul de învățare și dezvoltare al copilului (de exemplu: joaca prin nisip, joaca prin bălți, joaca cu noroi, etc.)

• Acceptă schimbarea ca singura constantă în copilărie

Copilul se schimbă, se dezvoltă, evoluează, crește. Părintele se schimbă, crește și evoluează, de asemenea, alături de copilul său. Este o călătorie frumoasă în care schimbarea este constantă.  Îmbrățișând schimbarea, părintele prețuiește mai mult fiecare zi, bucurându-se de copilul său în prezent, trăind alături de el AICI și ACUM, prețuind fiecare etapă.

• Cunoaște temperamentul/ trăsăturile înnăscute ale personalității copilului

Copilul se naște cu anumite trăsături de personalitate care îl fac să fie unic și special. Părintele care cunoaște aceste trăsături, reușește să aibă o mai bună înțelegere asupra comportamentelor copilului, dar mai ales, reușește să ofere mai mult suport emoțional copilului atunci când acesta are nevoie.

• Oferă copilului experiențe de învățare/mediu stimulativ/activități stimulative

Un mediu stimulativ pentru copil poate crește capacitatea lui de a învăța sau o poate scădea în cazul unui mediu mai puțin stimulativ. Copilul absoarbe ca un burete toate informațiile pe care le primește.

• Este mai mult flexibil decât rigid

Părintele știe că barometrul pentru deciziile și acțiunile sale este comportamentul copilului. Când copilul semnalizează că ceva nu este în regulă, rigiditatea nu ajută, ci flexibilitatea părintelui de a se reorienta, de a găsi modalități noi, mai eficiente, de a găsi soluții noi.

• Petrece timp de calitate cu copilul

Ritmul alert al vieții impune un timp calitativ, în primul rând.  15-30 de minute/zi în care părintele este conectat doar la propriul său copil este necesar și extrem de important pentru dezvoltarea copilului.

• Cunoaște importanța jocului în dezvoltarea copilului (jocul strucutrat si jocul nestructurat -liber)

Joaca reprezintă munca copilului. Atunci când se joacă, copilul se dezvoltă, experimentează lumea și învață despre aceasta. Părintele remarcabil respectă joaca copilului, înțelege cât este de importantă, îi da copilului oportunitatea de a se juca structurat, dar și nestructurat, adică liber. Dar mai presus de orice, părintele remarcabil SE JOACĂ împreună cu copilul său.

• Îi încurajează copilului autonomia și capacitatea de a rezolva probleme

Copilul își dorește și are nevoie în devenirea sa de autonomie personală. Aceasta împreună cu capacitatea de rezolvare a problemelor PREVINE multe tulburări afective şi comportamente neadaptate şi îmbunătăţeşte CALITATEA VIEŢII. Autonomia personală și capacitatea  de rezolvare eficientă a problemelor sunt esențiale pentru a trăi o copilărie şi o viaţă adultă mai fericite.

• Are propriile nevoi emoționale împlinite

Copilul nu poate și nici nu trebuie să împlinească părintelui toate nevoile emoționale. Părintele are nevoie să aibă o identitate a lui proprie, separată de identitatea copilului, are nevoie să aibă grijă de el însuși, să facă lucruri pentru el însuși, să își găsească împlinire și prin pasiuni sau hobby-uri, relații de prietenie, profesie, pentru sănătatea sa psihică și pentru sănătatea psihică a copilului.

• Înțelege că ceea ce face contează mai mult decât ceea ce spune

Copilul învață totul de la părinte. Copilul este mai mereu în postura de observator, iar modul în care părintele își trăiește propria viață contează mai mult decât modul în care părintele povestește despre viață. Părintele este principalul model pentru copil, ceea ce nu poate decât să ajute părintele să evolueze, să devină mai bun, să fie ceea ce ar trebui să fie.

• Antrenează abilitățile emoționale și sociale ale copilului

Părintele remarcabil știe că nu este suficient să dezvolte doar capacitățile intelectuale ale copilului și că această capacitate a copilului de a-și conștientiza trăirile emoționale, de a le gestiona în mod adecvat, precum și capacitatea de a-și face prieteni sunt cel puțin la fel de importante ca și abilitățile intelectuale. Un nivel ridicat de abilități intelectuale poate contribui semnificativ la rezultate bune în diferite domenii, cum ar fi cel școlar, dar nu este suficient pentru o bună adaptare și nici nu asigură succesul în viață. Persoanele care au abilități emoționale și sociale bine dezvoltate au mai multe șanse să fie mulțumite în viață, să fie eficiente în mai multe domenii (profesional, personal), să reușească să comunice eficient cu ceilalți și să mențină relații adecvate.

• Apelează la ajutor de specialitate (doctor, psiholog, psihoterapeut, consultant alăptare, etc.)

Odată devenit părinte, acumularea de noi și multe informații din diferite domenii este firească și binevenită, însă ajutorul de specialitate se impune atunci când ceva nu este în regulă și nu numai. Părintele remarcabil își cunoaște propriile limite și apelează la specialiști, fără teamă.

• Se preocupă de propria evoluție sprituală și de evoluția sprituală a copilului

Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care părintele îl poate face copilului este evoluția spirituală.

• Se întinde el însuși “spre stele”

Părintele remarcabil crește și evoluează alături de copil, își dorește să devină mai bun în timp ce este deja bun.

“Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi îi privim , să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.“  Joyce Maynard

Cu siguranță, sunt multe alte lucruri care fac un părinte să fie remarcabil, de la lucrurile cele mai mici până la lucrurile cele mai mari. Știu, de asemenea, că există părinți, care deși au toate intențiile bune pentru a fi părinți remarcabili pentru copiii lor, cumva, nu reușesc. Din păcate,  acest lucru are efecte nedorite, uneori chiar grave pentru dezvoltarea copiilor. Îmi doresc să avem cu toții voința de a deveni și înțelepciunea de a fi părinți remarcabili pentru copii.